Vestigiile de cultură materială scoase la iveală pe teritoriul judeţului, precum şi pe cel al municipiului Oradea, demonstrează că aceste pământuri au fost locuite încă din neolitic (descoperiri la Oradea, Sîntandrei, Săcueni). La Otomani şi Sălacea au fost găsite urme de cultură materială din perioada bronzului. În zona celor trei Crişuri s-au dezvoltat numeroase aşezări dacice. La Oradea s-a descoperit un mare tezaur dacic. Teritoriul judeţului Bihor, rămas în afara graniţelor provinciei romane Dacia, a fost locuit în continuare de populaţia dacică liberă aflată în permanentă legătură cu lumea daco-romană. Urmele acesteia au fost găsite la Oradea, unde săpăturile arheologice au scos la iveală o necropolă. În perioada sec. IV-X, alături de vestigiile culturii materiale a populaţiei autohtone, au fost descoperite şi urme ale unor populaţii migratoare. În sec. IX-X, pe teritoriul judeţului s-a format un voievodat condus de Menumorut, care îşi stabilise centrul în cetatea Biharea. Despre această perioadă informaţii preţioase găsim în cronica notarului anonim al regelui Bela al III-lea, intitulată Gesta Hungarorum. Urmele cetăţii Biharea se pot vedea şi azi în apropiere de Oradea. După lupte crâncene, trupele maghiare au cucerit cetatea. Paralel cu formele de organizare ale statului feudal maghiar în această zonă ca şi în altele din Transilvania au continuat să existe instituţii administrative româneşti, sub numele de districte. Sunt menţionate astfel districtul Suplacului (de Zeplak 1374) şi cel al Beiuşului (1444).
Oradea
În anul 1204, un document papal menţionând existenţa unei numeroase populaţii ortodoxe în dieceza Oradiei cerea măsuri urgente pentru aducerea ei în stare de supunere faţă de scaunul apostolic.
În 1241, în timpul marii invazii tătărăşti, grupul condus de Kadan şi Buri a pătruns în Transilvania prin pasul Rodnei, ocupând şi devastând mai multe oraşe, printre care şi Oradea. Faptele petrecute atunci au fost relatate pe larg în cronica lui Rogerius, Carmen miserabile. Datorită poziţiei sale, Oradea a fost încă de timpuriu un important centru economic şi strategic. În cadrul campaniei de reforme monetare iniţiate în Transilvania de către Carol Robert de Anjou în perioada 1323-1338, într-o serie de oraşe, printre care şi Oradea, s-au înfiinţat monetării. Dumitru, episcopul Oradiei, a fost trimis de către regele maghiar de mai multe ori ca sol al domnitorului Nicolae-Alexandru, între anii 1345 şi 1355.
Oradea
În timpul războiului ţărănesc din 1514, condus de Gheorghe Doja, au participat şi locuitorii din oraş şi împrejurimi care au înfrânt oştile nobililor la Săcueni şi Oradea. Deşi principalele forţe răsculate au fost învinse la Timişoara, cete ale răsculaţilor din Bihor continuau să lupte, obţinând chiar şi unele succese. În 1527, în părţile Zarandului şi Aradului a izbucnit o nouă răscoală, condusă de Ivan Nenada. Răsculaţii înfrânseră trupele voievodului Transilvaniei, dar au fost înfrânţi de cele ale episcopului de Oradea.
Ca urmare a noii situaţii create după victoriile repurtate de turci împotriva regatului maghiar la Mohács (1526), în 1541 s-a constituit paşalâcul de la Buda care cuprindea Ungaria centrală. Transilvania a devenit principat autonom, vasal sultanului; în cadrul acestuia era înglobat şi Bihorul. În 1660, turcii ocupă Oradea şi întreg ţinutul pe care îl vor stăpâni până în 1692.
Secolul XVIII aducea cu sine intensificarea luptei poporului român pentru eliberarea naţională. Programul de luptă schiţat de tânăra burghezie românească la sfârşitul sec. XVIII, cunoscut sub numele de Supplex Libellus Valahorum, punea la loc de frunte problema emancipării naţionale. În 1848, populaţia Oradiei, prin însufleţite adunări, s-a declarat gata să lupte pentru înlăturarea rânduielilor feudale.
În secolul XIX, Oradea continuă să joace un important rol economic, fiind un oraş de legătură între Transilvania, Banat şi centrele apusene ale Imperiului habsburgic. Un moment important în viaţa politico-culturală a oraşului este înregistrat în 1851, când, din iniţiativa lui Alexandru Roman, s-a înfiinţat Societatea literară a junimii române studioase la Academia de drepturi şi Arhigimnaziul din Oradea Mare, care a militat pentru propăşirea culturii şi strângerea legăturilor cu alte centre culturale din Transilvania şi din vechea Românie. În 1865 a apărut la Pesta revista "Familia", condusă de Iosif Vulcan. Începând din 27 aprilie 1880 şi până la 31 decembrie 1906, ea a fost tipărită la Oradea, devenind un important mesager al culturii româneşti, publicând lucrări ale unor mari personalităţi ale literaturii noastre.
Între anii 1868 şi 1870, la Oradea, ca şi în alte centre transilvănene, s-au creat primele organizaţii muncitoreşti. În 1890 s-au înfiinţat sindicate grupate pe profesiuni. În 1904, proletariatul din Oradea a organizat o grevă generală de protest, care a durat 24 de ore, împotriva atrocităţilor săvârşite de autorităţi la Aleşd unde trupele au reprimat o răscoală la care participau circa 5.000 de ţărani, 33 de răsculaţi fiind ucişi. În 1905, în oraş au avut loc noi acţiuni greviste. Dar perioada de maximă efervescenţă revoluţionară s-a înregistrat în anii primului război mondial. În decembrie 1917, sub conducerea organizaţiei social-democratice din oraş, s-au desfăşurat ample demonstraţii pentru pace, pentru dreptul popoarelor la autodeterminare. La 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea s-a întrunit Comitetul executiv al Partidului Naţional Român care a adoptat în unanimitate declaraţia redactată de Vasile Goldiş, în care se arată hotărârea românilor din Transilvania de a se aşeza "printre naţiunile libere". Oraşul a cunoscut din plin clocotul revoluţionar din acele zile frământate, premergătoare actului Unirii de la 1 Decembrie 1918.
Oradea
Momente de eroism, de dragoste de ţară s-au petrecut în zilele crâncenelor lupte pentru eliberarea ţării de sub dominaţia fascistă. La 12 octombrie 1944, oraşul a fost eliberat de către trupele române şi sovietice care primiseră şi concursul larg al populaţiei de prin părţile locului. Azi Oradea este unul dintre marile metropole ale ţării, cu largi perspective de dezvoltare.
Vestigiile de cultură materială scoase la iveală pe teritoriul judeţului, precum şi pe cel al municipiului Oradea, demonstrează că aceste pământuri au fost locuite încă din neolitic (descoperiri la Oradea, Sîntandrei, Săcueni). La Otomani şi Sălacea au fost găsite urme de cultură materială din perioada bronzului. În zona celor trei Crişuri s-au dezvoltat numeroase aşezări dacice. La Oradea s-a descoperit un mare tezaur dacic. Teritoriul judeţului Bihor, rămas în afara graniţelor provinciei romane Dacia, a fost locuit în continuare de populaţia dacică liberă aflată în permanentă legătură cu lumea daco-romană. Urmele acesteia au fost găsite la Oradea, unde săpăturile arheologice au scos la iveală o necropolă. În perioada sec. IV-X, alături de vestigiile culturii materiale a populaţiei autohtone, au fost descoperite şi urme ale unor populaţii migratoare. În sec. IX-X, pe teritoriul judeţului s-a format un voievodat condus de Menumorut, care îşi stabilise centrul în cetatea Biharea. Despre această perioadă informaţii preţioase găsim în cronica notarului anonim al regelui Bela al III-lea, intitulată Gesta Hungarorum. Urmele cetăţii Biharea se pot vedea şi azi în apropiere de Oradea. După lupte crâncene, trupele maghiare au cucerit cetatea. Paralel cu formele de organizare ale statului feudal maghiar în această zonă ca şi în altele din Transilvania au continuat să existe instituţii administrative româneşti, sub numele de districte. Sunt menţionate astfel districtul Suplacului (de Zeplak 1374) şi cel al Beiuşului (1444).
Oradea
În anul 1204, un document papal menţionând existenţa unei numeroase populaţii ortodoxe în dieceza Oradiei cerea măsuri urgente pentru aducerea ei în stare de supunere faţă de scaunul apostolic.
În 1241, în timpul marii invazii tătărăşti, grupul condus de Kadan şi Buri a pătruns în Transilvania prin pasul Rodnei, ocupând şi devastând mai multe oraşe, printre care şi Oradea. Faptele petrecute atunci au fost relatate pe larg în cronica lui Rogerius, Carmen miserabile. Datorită poziţiei sale, Oradea a fost încă de timpuriu un important centru economic şi strategic. În cadrul campaniei de reforme monetare iniţiate în Transilvania de către Carol Robert de Anjou în perioada 1323-1338, într-o serie de oraşe, printre care şi Oradea, s-au înfiinţat monetării. Dumitru, episcopul Oradiei, a fost trimis de către regele maghiar de mai multe ori ca sol al domnitorului Nicolae-Alexandru, între anii 1345 şi 1355.
Oradea
În timpul războiului ţărănesc din 1514, condus de Gheorghe Doja, au participat şi locuitorii din oraş şi împrejurimi care au înfrânt oştile nobililor la Săcueni şi Oradea. Deşi principalele forţe răsculate au fost învinse la Timişoara, cete ale răsculaţilor din Bihor continuau să lupte, obţinând chiar şi unele succese. În 1527, în părţile Zarandului şi Aradului a izbucnit o nouă răscoală, condusă de Ivan Nenada. Răsculaţii înfrânseră trupele voievodului Transilvaniei, dar au fost înfrânţi de cele ale episcopului de Oradea.
Ca urmare a noii situaţii create după victoriile repurtate de turci împotriva regatului maghiar la Mohács (1526), în 1541 s-a constituit paşalâcul de la Buda care cuprindea Ungaria centrală. Transilvania a devenit principat autonom, vasal sultanului; în cadrul acestuia era înglobat şi Bihorul. În 1660, turcii ocupă Oradea şi întreg ţinutul pe care îl vor stăpâni până în 1692.
Secolul XVIII aducea cu sine intensificarea luptei poporului român pentru eliberarea naţională. Programul de luptă schiţat de tânăra burghezie românească la sfârşitul sec. XVIII, cunoscut sub numele de Supplex Libellus Valahorum, punea la loc de frunte problema emancipării naţionale. În 1848, populaţia Oradiei, prin însufleţite adunări, s-a declarat gata să lupte pentru înlăturarea rânduielilor feudale.
În secolul XIX, Oradea continuă să joace un important rol economic, fiind un oraş de legătură între Transilvania, Banat şi centrele apusene ale Imperiului habsburgic. Un moment important în viaţa politico-culturală a oraşului este înregistrat în 1851, când, din iniţiativa lui Alexandru Roman, s-a înfiinţat Societatea literară a junimii române studioase la Academia de drepturi şi Arhigimnaziul din Oradea Mare, care a militat pentru propăşirea culturii şi strângerea legăturilor cu alte centre culturale din Transilvania şi din vechea Românie. În 1865 a apărut la Pesta revista "Familia", condusă de Iosif Vulcan. Începând din 27 aprilie 1880 şi până la 31 decembrie 1906, ea a fost tipărită la Oradea, devenind un important mesager al culturii româneşti, publicând lucrări ale unor mari personalităţi ale literaturii noastre.
Între anii 1868 şi 1870, la Oradea, ca şi în alte centre transilvănene, s-au creat primele organizaţii muncitoreşti. În 1890 s-au înfiinţat sindicate grupate pe profesiuni. În 1904, proletariatul din Oradea a organizat o grevă generală de protest, care a durat 24 de ore, împotriva atrocităţilor săvârşite de autorităţi la Aleşd unde trupele au reprimat o răscoală la care participau circa 5.000 de ţărani, 33 de răsculaţi fiind ucişi. În 1905, în oraş au avut loc noi acţiuni greviste. Dar perioada de maximă efervescenţă revoluţionară s-a înregistrat în anii primului război mondial. În decembrie 1917, sub conducerea organizaţiei social-democratice din oraş, s-au desfăşurat ample demonstraţii pentru pace, pentru dreptul popoarelor la autodeterminare. La 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea s-a întrunit Comitetul executiv al Partidului Naţional Român care a adoptat în unanimitate declaraţia redactată de Vasile Goldiş, în care se arată hotărârea românilor din Transilvania de a se aşeza "printre naţiunile libere". Oraşul a cunoscut din plin clocotul revoluţionar din acele zile frământate, premergătoare actului Unirii de la 1 Decembrie 1918.
Oradea
Momente de eroism, de dragoste de ţară s-au petrecut în zilele crâncenelor lupte pentru eliberarea ţării de sub dominaţia fascistă. La 12 octombrie 1944, oraşul a fost eliberat de către trupele române şi sovietice care primiseră şi concursul larg al populaţiei de prin părţile locului. Azi Oradea este unul dintre marile metropole ale ţării, cu largi perspective de dezvoltare.
Un comentariu:
bravo imi place foarte mult
Trimiteți un comentariu